Zăbala este o aşezare cu un trecut bogat a scaunului istoric Orbai. Biserica reformată situată de-a lungul străzii principale, orientată spre est-vest, este un monument caracteristic al arhitecturii gotice târzii din Transilvania, din secolul al XV-lea. Se presupune că biserica datează din era arpadiană şi a fost reconstruită după cutremurul devastator din 1473.

Atunci a fost prelungit sanctuarul, au fost înălţate zidurile navei, iar în zidul sudic al navei au fost deschise ferestre ogivale care păstrează muluri gotice cu motive simple, dar variate. Începând din secolul XV., sanctuarul avea boltă gotică cu nervuri, dar din cauza cutremurelor frecvente aceasta s-a deteriorat şi în secolul XVIII. a fost demolată. În locul ei s-a construit un tavan casetat şi pictat cu ornamente florale, în stilul Renaşterii.

Primul tavan pictat al sanctuarului a fost executat în 1759, iar cel al naosului în 1772, ocazie cu care au fost reînnoite şi casetele sanctuarului. Modelele florale mai mari ale naosului şi cele mici ale sanctuarului sunt lucrate de o singură mână şi formează o imagine unitară. Modelele casetelor nu se repetă, în general sunt modele cu buchete de flori mari simetrice, aşezate în vaze. Ornamentaţia naosului e mult mai diversificată şi mai artistică decât a sanctuarului. Singura casetă a tavanului, ornamentată cu figuri de animale, merită o atenţie deosebită. Pe aceasta apare o acvilă cu două capete, iar sub ea se află şerpi încolăciţi.

De asemenea, galeriile vestice sunt ornate cu casete pictate. Modelele florale ale galeriei estice, realizată în 1764, au fost pictate în 1895, în cinstea împlinirii a 1000 de ani de la stabilirea ungurilor în Câmpia Panonică, iar în ceea ce priveşte forma lor, sunt complet diferite de stilul casetelor anterioare.

O curiozitate aparte a sanctuarului o constituie pietrele consolă reprezentând capete de bărbaţi, ceea ce indică existenţa de altădată a bolţii gotice cu nervuri în plasă. Deasupra sacristiei, în câmpul zidului se pot observa fragmente de picturi murale cu motive populare în culoare neagră, ornamente în formă de vrejuri şi cu text, din secolul XVIII.

După cutremurul din 1977, în partea sud-estică a sanctuarului a fost descoperit un tabernacol în stil gotic, iar în zidul nordic a ieşit la lumina zilei o uşă de sacristie, o sculptură în gresie, în stilul goticului târziu.

Timp de secole, această biserică fortificată a avut şi un rol important de apărare. Zidul de apărare ce înconjoară biserica a fost construit, probabil, în secolul XV. şi, până în secolul XVIII., a fost înconjurat de un şanţ cu apă. Zidul, ce atingea odinioară o înălţime de 8 m, a fost dărâmat în 1838 până la înălţimea actuală.