Scaun Orbai Zagon Statuia lui Mikes Clement din Zagoni

Statuia lui Mikes Clement din Zagoni

Scaun Orbai Zagon Zagon, Jud. Covasna

Cea mai proeminentă figură a vechii proze maghiare s-a născut la Zagon, Trnava în 1690.
"Anul 1690 a fost un an deosebit de negru pentru sfârșitul zbuciumat al secolului. Copilul putea plânge ... Copilul din palatul domnului Zabolai Mikes din conacul nobil al lui Zagoni. Cine l-ar fi urmărit ... Pentru că majoritatea bărbaților înarmați erau în război. sub steaguri ... Cea mai mare parte a muncii a căzut asupra femeilor, fetelor și, cu siguranță, nimeni nu a putut auzi pe Eva Thorma țipând în curte, urlând la copilul Clement. O lume era pe punctul de a cădea sub leagănul ei. "

Implicarea tatălui său în mișcarea Thököly Kuruc și soarta sa anti-habsburgică au determinat gândirea și viața lui Mikes. (Tatăl său a fost ulterior capturat de împărați și torturat până la moarte în Făgăraș.)

A studiat la Cluj, apoi a II-a. A ajuns la curtea Ferenc Rákóczi, unde prințul a inaugurat Societatea Tinerilor Nobili (1707), formată dintr-o sută de tineri. „... armata acestei nobile societăți este în sfârșit pusă în ordine ... să ne aducă în minte, să învețe și să exerseze dragostea patriei sale, împreună cu frica divină, cu mai multă știință și cu bunele moravuri ..., fiii părinților, toate fără taxă. ca ei să fie împodobiți cu nobilimea ”. (Ferenc Rákóczi II)
Așa că Mikes a devenit un „cap nobil”, apoi un ucenic „crawler”, devenind în cele din urmă camera de prinț.

După căderea războiului de independență Kuruc, a emigrat împreună cu prințul în Polonia, Franța și apoi în Turcia (Rhodos).
Revenirea de la Rodos părea tot mai puțin probabilă, ceea ce a fost oprit complet de moartea lui Rákóczi în 1735. Fostii săi însoțitori au murit la rând și nu mai putea face prieteni cu noii emigranți. Durerea singurătății și loialitatea față de prinț a fost abordată de József Lévay, sec. în poetul Mikes al secolului XX:

„Ascult singur murmurul mării,
Sunetul vântului care curge deasupra spumei mării,
Singur, singur
Dintre ascunzătoare,
Mare în Turcia,
Dacă nu se va odihni aici în mormântul său
Sufletul cel mare al lui Rákóczi, cerul zburlind
În mânia mării ".

Nu s-a mai putut întoarce niciodată în patrie, a murit în Rodos, epidemia secolului, ciuma.

El a purtat cu el moștenirea de atitudini populare, gustul limbii populare, obiceiurile populare și ura habsburgică.
Și-a scris experiențele sub formă de scrisori, nu trimise în scrisori fictive (imaginare). El i-a adresat mătușii sale imaginare, nobila transilvăneană din Constantinopol, contesa P ... E.
Titlul original al scrisorilor sale: "Constantinápolyban Groff P ... E ... scrisori scrise M ... K ..." Lucrarea a fost publicată de scriitorul și editorul István Kulcsár în 1794 în Szombathely, intitulat Scrisori turcești.

Mikes a scris 207 scrisori între 1717 și 1758 și a făcut cunoștință cu genul în timpul șederii sale la Paris. În vremea lui de a se ascunde, a scrie scrisori a fost mângâierea și timpul său cel mai important.
El a căutat în mod intenționat să articuleze frunzele, el a spus: "... scrisoarea frumos scrisă este ceea ce îi place minții, iar ochiul este varza de smântână și smantana, care de la distanță este ca un mic vârf de argint care, dacă este eliminat acoperire de argint, dedesubt, puteți găsi iarbă prețioasă ".

Lucrarea a devenit unică prin stilul său de „chat”, o mărturisire sinceră scrisă într-un stil de conversație ingenioasă. Se bazează pe vernacul secuiesc și pe rândurile sale, umorul și comicul lingvistic. De exemplu, pofta de patrie se va juca cu o voce jucăușă: "... Îmi place Rodosto atât de mult, încât nu pot uita Zagon" sau "... cu mare veselie, suntem atât de fericiți încât vom muri în păcatul nostru".

Mikes este asociat cu două concepte, loialitatea și dragostea patriei:

"Există o stea slabă îndreptată spre Zagon,
În cazul în care o coroană de zăpadă strălucește pe schiuri,
Și în partea de jos a schițelor
Splendoarea primăverii
Florile strălucesc.
El indică Transilvania, unde se află fiecare floare
Ca un fluture colorat, prima mea tinerețe
Zboară în memorie. "(József Lévay: Mikes)